În 1999, a fost înfiinţat, în urma unui acord între Guvernul României şi cel al Republicii Federale Germania privind colaborarea în domeniul cultural, Institutul Cultural Român din Berlin. Acesta este unul dintre cele 15 Institute Culturale Române care funcţionează în momentul de faţă la Budapesta, Viena, Praga, Varşovia, Paris, Roma, Veneţia, Londra, Istanbul, Tel Aviv, Madrid, Lisabona, Stockholm, New York și Beijing. Toate aceste institute se afla sub o dublă coordonare: aceea a Ministerului Afacerilor Externe (care le administrează) şi cea a Institutului Cultural Român din Bucureşti (www.icr.ro) – centrala care asigură susţinerea proiectelor culturale propriuzise. Ţelurile prioritare ale ICR sunt exportul de cultură românească în lume şi asistenţa identitară culturală pentru românii care trăiesc în afara ţării. Strategia ICR este elaborata pornind de la principiul ca instituţia este, conform legii, un mediator, o interfaţă între cultura română şi străinătate, şi nu un producător direct de cultură.
Planuri de a înfiinţa un Institut Cultural Român în spaţiul german au existat deja cu mult timp înainte. În 1980, a fost înfiinţat, la Bucureşti, primul Institut Goethe dintr-o ţară socialistă. România avea, ca urmare, posibilitatea de a deschide încă de atunci un institut cultural naţional asemănător în Germania. Faptul că inaugurarea Institutului Cultural Român a avut loc abia 19 ani mai târziu a fost influenţat, printre altele, de diferite contexte istorice şi politice. Spre deosebire de alte ţări ex-socialiste, România nu a avut nici în RDG un institut cultural, Berlinul fiind, aşadar, un teritoriu complet nou.
In conformitatea cu direcţiile generale expuse mai sus, Institutul Cultural Român încearca sa transmită, în limbaj cultural, marile directive strategice ale unei ţări care se află în plin proces de integrare în structurile europene şi euro-atlantice. Scopul nostru este de a le face cunoscută germanilor cultura românească în toată diversitatea ei, de a promova România ca pe o ţară cu o puternică tradiţie intelectuală şi artistică.
Institutul organizează anual numeroase manifestari în sălile proprii şi colaborează cu diverse instituţii germane în organizarea unor proiecte comune. În acest scop se bucură de participarea unor personalităţi din România şi Germania, din mediile universitar- academice şi din domeniul vieţii artistice- de la literatură, muzică, teatru, arte plastice, până la dans, fotografie sau pantomimă.
Din 2003, Institutul Cultural Român este membru fondator al Comunităţii Institutelor Culturale Europene din Berlin (GEK) şi afiliat, din 2006, al reţelei europene EUNIC (European National Institutions of Culture).
Comunitatea institutelor culturale europene este un reprezentant al intereselor institutelor culturale naţionale din Europa, care au sediul în Berlin. 14 institute şi reprezentanţi ai departamentelor pentru cultură din cadrul ambasadelor, dar şi membri asociaţi se întâlnesc regulat pentru a discuta despre problemele comune. Comunitatea institutelor culturale europene din Berlin are ca scop o activitate practică, fără a stabili o formă instituţională birocratică - având convingerea că aspectul cel mai important este acela de a folosi structurile şi spaţiile europene şi de a prezenta publicului proiecte importante, realizate în colaborare.
Comunitatea se înţelege ca fiind o imagine în oglindă a marii Europe, la o scară mai mică, şi tinde să găsească un numitor comun pentru tradiţiile culturale europene atât de diferite - fără a avea, însă, intenţia de a minimaliza importanţa fiecărui aspect naţional şi a evoluţiilor diferite, condiţionate de istorie. În centrul atenţiei se află speranţa de a depăşi elementele care ne despart şi de a reveni la rădăcinile europene comune, fără a lua în calcul politica de zi cu zi. Diversitatea culturală europeană are o bază solidă: o istorie comună, tradiţie şi o moştenire culturală comună.
În anul 2003, a fost înfiinţată „Comunitatea institutelor culturale europene din Berlin“ (GEK). S-a constituit ca urmare a unui program organizat în colaborare, cu ocazia expoziţiei „Clasicismul grecesc: idee şi realitate“, din Martin-Gropius-Bau, în anul 2002. În mai 2003, GEK a organizat la Biroul pentru Politică Externă al germaniei simpozionul „u.A.w.g.“ („Vă rugăm să răspundeţi“), având ca temă perspectiva europeană a politicii culturale. În anii 2006 şi 2007, institutele culturale europene s-au prezentat publicului prin intermediul unei „Zile a porţilor deschise“.
În acelaşi timp, Uniunea Europeană începuse să realizeze o reţea a acestor comunităţi de institute culturale europene, sub numele „European Union National Institutes of Culture“ (EUNIC - Uniunea Europeană a Institutelor Culturale Naţionale). GEK a aderat în 2006 la reţeaua EUNIC şi a preluat numele EUNIC-Berlin.
